Nu dau bani cerşetorilor pe stradă. M-au înduioşat, pe vremuri, bunicile cu ochi lăcrămoşi care se prefăceau că vând seminţe, cumpăram umeraşe de la ambulanţi şi ghiocei doar de la bătrânele, nu din florării, dar m-am potolit. Acum, le văd ca afaceri în care tranzacţia se face cu o singură monedă: împăcarea conştiinţei celui care "ajută".
Regula se păstrează online. De când stau mult pe Facebook, am descoperit şi acolo aceleaşi mecanisme. Primesc zilnic zeci de invitaţii să salvez copiii din Haiti. Să ajut la reconstrucţia din Chile. Să fac imagine României. Ştiţi cum funcţionează? Dai nişte clickuri şi apoi îţi inviţi toţi prietenii să facă acelaşi lucru.
Copiii din Chile şi Haiti rămân la fel de flămânzi, pentru că nu le dă nimeni de mâncare clickuri pe Facebook. În acelaşi timp, mii de "internauţi" se mândresc, în sinea lor, cu faptul că au ajutat! De fapt, n-au făcut decât să-şi liniştească conştiinţa. Impulsul de a ajuta e de bună credinţă, e unul din motivele pentru care cred că oamenii sunt în esenţă buni, dar se pierde pe programe sau în direcţii complet inutile sau irelevante.
Dacă vreţi să ajutaţi cu adevărat, regula e simplă: nu alegeţi calea cea mai uşoară (don't take the easy way out, francofonilor!). Există structuri, organizaţii, care ajută în mod real. Sper ca în perioada următoare să vă prezint câteva dintre ele şi aici, pe blog. Un voluntar al Habitat for Humanity International care a venit şi la Cluj, Mike Meaney, e acum şeful echipei de reconstrucţie din Haiti. Habitat are nevoie de toate donaţiile posibile pentru a clădi acolo case simple. Se poate dona online. Aceste clickuri costă mai mult decât cele de pe Facebook, dar schimbă ceva!
În 13 martie, la Cluj, Teodora Enache va concerta în sprijinul Fundaţiei de Caritate Herald. Cei 35 de lei pe care îi daţi pe bilet vor merge spre mamele din Cluj care îşi cresc singure copiii.
Prin urmare, consideraţi-mă fără suflet, dar în continuare nu voi sprijini prea multe cauze pe Facebook, nu voi deveni fanul mişcărilor de "raising awareness" şi atât, nu voi da click pe tot felul de linkuri care nu schimbă lumea. Dar pe cei care vor să ridice case pentru familii muncitoare, dar sărace, îi aştept şi anul ăsta pe şantierul Habitat.
Mărţişor e toată luna martie, da? Prin urmare, îi mulţumesc Ilenei că mi-a trimis acest superb videoclip rusesc din anii '70, ca să-mi amintesc de blog după un concediu în care am fost ocupat cu viaţa.
Conform comentatorilor de pe Youtube, domnul Stolojan ăsta al lor e motivul pentru care sovieticii au pierdut. O primăvară frumoasă, dacă se poate nu alături de el!
Congresul Partidului Conservator, în care domnul Daniel Constantin a fost ales preşedinte al acestei importante forţe politice, mi-a amintit de ce mor de dragul jurnalismului online: ce nu vă spun lucrătorii în presă completează rapid cititorii, la secţiunea comentarii. Selecţiuni de aici:
va obliga mogulu sa ii aratati congresul ? :D
Penibil candidat acest Daniel C-tin a citit tot timpul dar nici asta nu stie foarte bine. De abia astept sa-l invite d-nul Gadea la Sinteza Zilei. Pacat de d-na Grapini ca face parte dintr-un astfel de partid de buzunar al motanului Felix.
Am mari emotii vis-a-vis de congres. Oare cine va iesi presedinte? Oare cum se va orienta acest brav partid? Va mai face aliante? Mesul bun al tarii este influentat de oamenii acestia destoinici, cu marete idealuri, cu suflet curat si ganduri frumoase. Traiasca PC in frunte cu onducatorul sau D-l Voiculescu.
Si care e ideolgia si doctrina PC?
Am convingerea ca membrii PC sunt ci mai seriosi. Toti si-au incasat cotizatia.
Cred că pentru unii din angajaţii de la televiziunile lui Voiculescu, trimişi astăzi să urmărească cu sufletul la gură şi antivomitivele în buzunar desfăşurarea congresului, comentariile pot fi pansament pentru suflet.
Şi când spuneţi că aţi fost ultima dată la Filarmonică? Dacă n-aţi dat pe la cea din Cluj, vă invit la o excursie în Polonia. După, vă spun şi de ce.
Dacă aţi dat play mai sus, tocmai aţi făcut cunoştinţă cu Filharmonia dowcipu. I-am descoperit când au cântat "Dragostea de tei" şi i-am urmărit pentru că mi-a plăcut ideea de a folosi hit-urile comerciale pentru a promova muzica clasică. Sau pentru că m-am îndrăgostit de Renata Drozd. Dar divaghez.
Filharmonia dowcipu s-ar traduce prin "Filarmonica glumei", după cum m-a asigurat una din cele patru persoane pe care le cunosc în Polonia. Din păcate, Renata nu e printre ele. Dar divaghez.
Ideea e că nişte artişti adevăraţi, de la solişti vocali la dirijor şi orchestră, se întâlnesc în această formulă pentru a populariza ideea de muzică simfonică. La noi, majoritatea instituţiilor de cultură se adresează în continuare tot numai "publicului de specialitate". Adică celor care deja ştiu că e bine să mergi la teatru, operă sau concert simfonic. Prea rar ies din tipare. Prea rar ies în stradă, adică nu fac concerte în aer liber. Prea rar gândesc programe speciale pentru nespecialişti.
Filarmonica e încă un caz fericit. Am văzut acolo dirijori şi artişti care acceptă să vină pentru onorarii simbolice, pentru plăcerea de a lucra cu orchestra de la noi. Am văzut săli pline şi tineri stând pe scările de la Casa de Cultură a Studenţilor ca să-i asculte. Am văzut chiar şi concerte educative, în care fostul meu coleg de la şcoala de muzică, acum dirijor cu acte-n regulă, Matei Pop, explica în faţa a 200 de tineri tainele unei simfonii.
Poate, într-o zi, câţiva din artiştii clujeni vor forma o Filharmonica dowcipu de Cluj. Eu, unul, i-aş zice Hilarmonica. Iar din cei care ar veni la aceste concerte, măcar câţiva s-ar gândi să revină la cele "serioase".
Pe de o parte, sunt convins că ar face săli pline şi că tot mai mulţi tineri ar descoperi bogăţia unui aranjament pentru orchestră, în comparaţie cu cele trei strune de sintetizator ale stilului mogapop. Pe de altă parte, poate o invită ca guest-star pe Renata Drozd. Dar divaghez.
P.S. Câţi dintre jurnaliştii clujeni ştiu că îşi pot folosi legitimaţia de presă ca să intre gratis şi la Filarmonică, nu doar în Janis?
Am primit-o azi pe mail şi, recunosc, prima dată am căutat urmele de Photoshop prin ea... Aparent, serviciul ridicări auto a luat ambulanţa care parcase aiurea, ba mai are şi girofar în funcţiune. Evident, explicaţia-i alta. Vă las să vă distraţi :D
O poză cu Iliescu trona pe monitor, în faţa noastră. Oare numai mie mi se pare că celebrul zâmbet e sfidător, nu prietenos? Nu contează. Atunci eram editor la ZIUA de Cluj; împreună cu cine mai era prin redacţie la ora aia, încercam să alegem un titlu pentru deschiderea de pe prima pagină.
"Jos Iliescu", zice Rareş. În jur, mai multe perechi de sprâncene se ridică a neîncredere. Acelaşi Rareş: "Haideţi, mă, să scriem «Jos Iliescu!». Vă daţi seama, poate e ultima dată când mai avem şansa să scriem expresia asta...".
Nu mai ştiu exact anul şi nici prilejul acelei deschideri de ziar cu Ion Iliescu. Nici care a fost titlul ce a apărut până la urmă în ziar. Dar mă întreb de câte ori s-o fi repetat acea scenă, prin redacţii, prin grupuleţele de partid, prin şedinţele de strategie.
De câte ori nu s-a crezut că o mişcare sau alta va fi "cântecul de lebădă" a lui Ion Iliescu, că tovarăşul chiar s-a retras, că nu mai este un personaj cu influenţă reală sau că a devenit bunicuţa ţinută de partid în geam, ca să vină poştaşul cu pensia? Nu ştiu rezultatul, dar numărătoarea ne-ar spune de câte ori a fost subestimat fostul şef de stat.
Sunt curios: acum că şi-a anunţat retragerea din funcţiile pe care le deţine în PSD, mai crede cineva că Iliescu chiar dispare? Urmează pentru PSD un congres în care până şi modul de a vota e disputat. Iar eu nu mi-l imaginez pe tov. Iliescu urmărind totul de acasă, în papuci de casă, în timp ce doamna Nina îi aduce ceiucul... Ba dimpotrivă, cred că mulţi pesedişti sunt foarte atenţi să afle unde se va retrage Iliescu. Nu de alta, dar să-l aştepte acolo.
Din seria "ce fac instituţiile publice când îşi fac site", avem azi în meniu o selecţie de direcţii, toate greşite. Direcţii de Tineret. Astea sunt nişte autorităţi publice ale căror "prezenţe web" au fost realizate probabil de nepotu' lu' tanti Florea de la contabilitate. Dacă au şi dat bani pe ele, condoleanţe. Nu lor, ci nouă, că noi am plătit, prin bugetul statului.
Vă zic de la început că le-am deschis doar cu Firefox, iar poveşti de genul "dar pe calculatorul lu' bunica cu Internet Explorer 5 merge" mă lasă rece înspre glacial.
Să începem cu Sibiul. Pe site-ul Direcţiei Judeţene pentru Tineret Sibiu e bine să intraţi numai dacă nu aveţi boxe. Dacă aveţi boxe şi, din greşeală, sunt deschise, vă sfătuiesc să nu fiţi cardiaci. Zgomotul care se aude când deschideţi site-ul, cu volumul dat la 666%, vine de la trompeta desenată în Flash pe coloana din dreapta. Nu, nu are buton de mut. Nu, nu are stop. Deci nu se poate opri. Succes!
Pe site-ul Direcţiei Judeţene pentru Tineret din Vâlcea ne întâlnim cu acel vechi prieten al designerilor, fontul Comic Sans Bun Gust. Site-ul se deschide cu o superbă expoziţie de fotografii deformate şi continuă cu o serie de informaţii din seria "nobody cares". (Dacă n-aş avea prieteni din Vâlcea, ar intra aici o glumiţă cu Adi de la).
Dacă aveţi chef de muzică, mergeţi pe site-ul Direcţiei pentru Tineret Gorj. Acolo veţi fi obligaţi să ascultaţi un post de radio (by default, Radio Romantic, că prinde la tineri). Puteţi schimba postul de pe coloana din stânga, dar nu îl puteţi opri. Succes în a asculta sonorul filmuleţului "Romania is my country" de pe mijloc!
Sigur, locul I îl ia Clujul. Site-ul Direcţiei Judeţene pentru Tineret Cluj este superb, doar că nu v-aş sfătui să intraţi fără un antivirus solid pe calc (adresa e http://www.djtcj.ro/ - nu intraţi fără protecţie). Google şi Firefox vă avertizează de vreo 3 ori înainte să vă arate la faţă gălbenarea locală.
BONUS - O splendidă imagine din agenda Consiliului Judeţean Cluj, din care aflăm că noul aeroport va avea o pistă la 3.500 de metri. Probabil, înălţime, că tot circula un banc anul trecut. Oare contractul ăsta de făcut agende cine l-o fi câştigat?
